"Ne nastem in fiecare dimineata."(E.Ionesco)
Afara ninge foarte frumos drept pentru care te indemn sa iesi la o imbulgareala sau la o simpla plimbare alaturi de inima pereche.
Dupa cum vezi nu mai ninge la mine pe blog.Sunt 2 motive care m’au facut sa iau decizia asta:1)afara ninge destul ca sa mai ninga si la mine pe blog si 2)unor “blogaristi” li se inchide motorul accesand pagina mea cu fulgi cu tot.Cum nu imi este indiferent am facut alegerea asta:D.
Multumesc:)!
Mi’a fost pasata leapsa asta de la Zozo.Ar trebui sa scriu 10 ciudatetii personale;;).
Deeci gata!Ai sa afli si tu.Asteapta un pic.Randu urmator;).
1.marai pana imi gasesc locul de dormit in patucul meu;
2.sunt foarte directa,sincera;
3.adorm cu muzica din casti destul de tare;
4.imi place prea mult verdele:D;
5.de sforait nu se pune vorba.bine,doar daca am nasu infundat.ups:”>;
6.scriu poezii in ora de mate;
7.mananc paine cu gem si branzica deasupra.bunaciune:>;
8.ma razgandesc foarte usor,indiferent de context;
9.uram pisicile pana cand am vazut una numai buna de indragosteala,iar aceea e un el de fapt,Tomitza:x;
10.am parul mai tot timpul ciufulit,intentionat,nu ca ma cert cu peria:P.
Cam astea ar fi ciudateniile mele.Astea imi vin acum,la ora asta in minte:-?.Daca ai mai observat tu ceva,iti astept sesizarea.
Leapsa merge mai departe spre…stai sa ma gandesc…toti cei care cred ca au cel putin 10 ciudatenii ce ar trebui aratate;recunoscute,pana la urma>:).
L.E.:ma sperie melodia celor de la Fly Project,Tasha 
.Trist,dar adevarat:))).Asta doar pentru ca imi aduce aminte de volumul lui John Saul,Vocile :-s.
Ninge şi la mine..pe blog:X!Atât!
Am adunat toţi fulgii aici…Mda.Ştiu,egosista mai sunt8-|…Dar măcar aici să am fulgi de zăpadă,chipurile,dacă afară sunt +grade Celsius…
Merci Zozo:*.
L.E:App,uitasem:vineee Mosu’ Niculaeee8->[:))))].
L.L.L.E:avem zăpadăăăăă:X:X:X!!!!mă dau cu sania mâine.Sâc’sâc dacă nu aveţi şi voi zăpadă:D.
Şi colindând eu aşa blogosfera dau de Andrei .Citind şi mai departe dau de o leapşa la Andrei.Gândind şi mai departe fur leapşa de la Andrei>:).
Zice să înşir pomelnicul de lucruri de pe al meu birou.
Tap-tap-tap start!
De la drepata la stânga:
1.imprimantă;
2.brăţară de argint pe imprimantă;
3.2 cd+uri;
4.un chibrit;
5.o chestie religioasă,gen nu ştiu cum se chiamă;
6.mouse+ul;
7.monitorul;
8.camera web;
9.o ceaşcă;
10.o bastistă *nu ştiu cum a aterizat aici*;
11.două caiete mici de*ale sorămii;
12.un pix cu gel;
13.telefonul mobil nu fix;
14.incărcătorul telului;
15.o revistă;
16.un cablu de date;
17.un parfum:X;
18.o vedere de la castelul Peleş şi…atât.Aaa acum şi mânile mele.
Vrei şi tu leapşa asta?Nu mă supăr dacă o furi;).
Zâmbet
Toamnă…o frunză zăpăcită coboară,paradoxal,lin prin aerul blând ce se stărduie să o ţină numai pentru el cât mai mult timp,imbrăţişându-o suav.
Minutele trec şi Mălina visează încă la acele clipe minunate ale tinereţii zgomotoase…
Cuvântul nu îşi are locul in feeria creată de adierea blândă a vântului slab ce îi mângâie obrazul trecut prin atâtea zâmbete şi lacrimi.Cu bucurie îşî aduce aminte de Cristian,acel tânăr care cu un boboc de trandafir roşu îi tăiase răsuflarea pentru prima oară…Zâmbeşte şi parcă îi simte şi acum paşii ghiduşi ce îi trezea mereu în suflet copilăria-i poznaşă.Dar e aievea.Cristian intră in tabloul creat imaginar în acest parc tăcut.Mălina rămâne cu acelaşi zâmbet timid ca şi cum nu s-a trezit din visu-i.El se apropie,se aşează sfios lângă cea care i-a luminat fiece dimineaţă de-a lungul atâtor toamne…Ea tresare.E încă mirată de ceea ce vede în faţa ei.Da,e Cristian,cel care cu 12 ani in urmă plecase fără un sărut de rămas bun,fără un cuvânt.Instinctiv s-a îndreptat spre buzele lui vrând să le simtă ca atunci,când erau numai ale ei,dar parcă din neatn apare cealaltă,prezenţă ce brusc îi spulberă orice dorinţă de a retrăi clipele fericirii de altă dată…
El pleacă la braţ cu cealaltă lăsând in urmă un suflet singur,dar fericit că a putut soarbe din priviri pentru ultima dată frumuseţea ochilor verzi ce altă dată îi avea mereu in preajma-i.
Rămâne în parc până când aroma trupului lui dispare in depărtări…Cu paşi domoli se îndeamnă a pleca din universul creat pentru câteva secunde de plăcere.I-a fost de ajuns.Se întoarce la lumea pustie în care nu işi are locul decât o floare:un trandafir roşu care a prins viaţă imediat cum împlinise o săptămână de iubire cei doi îndrăgostiţi…Aşa au trecut 12 ani,fără un zâmbet sincer,senin,proaspăt dimineaţa…Suspină zâmbind cu gândul la clipa trecută,dar veşnică în sufletul ei.
Şi-a dat seama că nu mai poate spera la viaţa ce o clădise alături de el acum multă vreme.Atât i-a fost de ajuns.Se simte mai liberă,mai împăcată de când l-a vazut ultima oară în parc alături de ea,cea care îi zâmbeşte in fiecare dimineaţă,vâzand sclipirea din ochii lui la vederea ei.De acum,s-a gândit să continue acel roman pe care îl începuse în doi,dar neterminându-l din cauza finalului ce îl luase cu el acum douăsprezece toamne supărate.A aşternut ea clipele feerice din parc,dar parcă ceva îi ţinea stiloul în loc.Se decide la vederea acestui fapt să evadeze din culcuşul ei din dormitor.Se ridică hotărâtă să revină de îndată să termine.Îşi îmbracă haina lungă,din vreme trecută şi încet se îndreaptă fără ţintă.Paşii o conduc spre aceeaşi bancă tristă din parc.
Revăzând fruntea-i albă a iubitei ce îi răpise cândva inima,Cristian nu încetează a gândi la căldura încă plăcută a mâinilor ei.Nici nu a mai zăbovit a-i explica ei,căci celalaltă,aşa cum a numit-o Mălina în minte,pe loc şi-a dat seama că misiunea ce o avea s-a încheiat şi că e timpul să se întoarcă de unde a plecat pentru a face şi alte suflete să îşi găsească iubirea pierdută.Astfel Cristian se întoarce în locul păstrat atâta vreme în tabloul vieţii ei.
Mălina speră să nu viseze din nou,însă Cristian o întâmpină cu sărutări suave asemenea legănatului frunzei in aerul încăpăţânat şi blând…
Asta s’a nimerit ascult acum si randurile lin curg…
Da?
Rosu pe verde,un “da”in vant,
Negru pe alb,un”nu”instant.
Fara truda ai incins un jar,
Fara curaj ai stins un”iar”…
Albastrul cerului,sangele lui,
Galbenul parului,inima lui;
Un simt nobil ai murdarit,
Cu fara de regret ai parasit.
Raza soarelui,o tanara preafrumoasa,
Flacara focului in vant singuratica,
Doar vis fara suflu ai lasat.
Dar ei chiar i’a pasat…
Movul apusului ascuns,
Griul privirii ei s’a scurs…
Fara tinta sa te duci
Ei nu’i mai pasa de atunci.
Si pentru ca acum mi’au intepenit toate cele pe scaun,m’am gandit sa iti impartasesc si tie din ideile cetatenilor de langa noi.
Deci MOTOR!
→crisu ->ai un os,ai nimerit:D;
→program care iti arata cum vei fi batran-> cu riduri adanci vei fi oricum:-j;
→orasul alandala->e doar in capu’meu acum,nu ti’l arat>:);
→tutunul este bun-> ptr o moarte mai sigura!;
→alunga tristetea si invinge teama->cand afli anunta’ma si pe mine;
→emo cind se taie->vrei lectii?/:);
→cum sa te tai cand esti emo->DA’ti FOC!;
→facand zgomot apa->mormolocii s’au trezit:O;
→dansul pinguinului->pe asta o stiai?;
→doar daca zambes->faci riduri natural;;);
→prietena mea e nesimtita->si ce?a mea era mai nesimtita:-j;
→neata,as vrea sa fiu prima raza de soare->si eu as vrea o vila la polu nord;
→crisu psiholog->eu vreau asta:-L! .
Mda,stiu…e ciudat fara pornografii.Inseamna ceva,nu?
Si daca?…
Si daca e numai un impuls ce nu trebuie expus?
Si daca doar amagire dusa la capat fara nestire?
Si daca e un sentiment ce vrea viata totusi?
Si daca e un el dar fara o ea?
Si totusi ce sa faca?
Sa stea pitita sub luna si sa taca?
Dar parca inima ii cere si doreste
Macar un zambet,o alinare
Dar nu se multumeste si mai si spera
O iubire,o’mbratisare…
Sa zica,sa ii arate ca iubeste fara’ncetare?
Sa uite,sa taca,sa moara fara incercare?
O dilema dupa cum vezi.Cred ca incurcatura asta a firelor inimii este in orisicare.Dar TU ce ai face?Ai marturisi sau ai fi tacut/a in inima ta si numai tu cu ea(inima)?
Pur si simplu a disparut.A plecat fara sa ma anunte.A preferat un loc cat mai departe de mine.Nici macar nu m’a luat pe ocolite,ci pur si simplu m’am trezit fara el.Doar un scurt zgomot a lasat in urma.Dar scurt.Doar o secunda a durat.O singura imagine am cu el:cea din ultimul moment al vederii lui.N’am apucat macar sa ii fac o poza sa am amntire de la el…L’am vazut plecand si n’am avut puterea de a scoate macar un sunet.Tacuta.Asa a fost despartirea noastra…fara grai m’a lasat vazand acea scena,acel drum al sau ce il avea inainte…Poate am fost lasa,poate a vrut doar sa ma faca sa sufar mai putin asa….Poate nu l’a dus capu mai mult…poate eram prea prinsa in mrejele lui…m’a ametit pana mi’a sucit mintele,pana cand am ajuns sa fiu straina de toate simturile.si asta in doar o fractiune de secunda…Gata!Oficial de azi nu mai am telefon.A decis ca e mai bine acolo in intunericul adancului wc’u…
Nu ma intreba mai multe.Si nu am tras apa.Iti spun doar ca e model turcesc.Detalii Contact .
Un june suflet zace aici
Tanjeste si viseaza cum ar fi fost,
Dar se gandeste ca n’are rost,
Ca totul e facut pentru cei mici,
dar nu in fata falnicului cant,
Ci in dreptul drumului cel carn,
Fara cale de rabat
se tot duce si iar se duce…
Cu inima’ntepata se intoarce
Dar nu plange,nici nu sufera,
De bucurie canta si acum sspera
Iubire vesnica,mangaiere dulce…
Zambet cald si o speranta
Deodata ele apar pe’a sa fata
Si invie inima’i moarta candva
Cu’un impuls ce binete’i va da.
Canta,tipa,striga,urla
Acum simte nicio urma,
Ci doar zambet si scanteie
Dintr’o privire ca o adiere.
Il privesc in ochii mintii
Si vad ca n’are parte de semintii
Ce sa’i dea acea raza
De neincredere fara vlaga.
Si iar e dimineata…o dimineata la scoala….propabil ca nu sunt singura care deja s’a cam plictisit de scoala…altii de serviciu…
Am momente in care imi doresc sa fiu acea copila care isi inchipuia cum ar fi daca ar fi o pasare sau o floare sau un copac sau un catel;))…Chiar aseara stateam cu C. de vorba si uitandu’ma pe cerul obosit un card de rate salbatice isi fac aparitia venindu’mi in minte acel amurg in care ma inchiupuiam o pasare…cate meleaguri as fi strabatut,cata libertate as fi consumat…frumos,dar doar in mintea mea.Stand si analizand mi’am dat seama ca odata si o data as fi sfarsit impuscata de vreun vanator infocat ptr ca as fi fost o pasare prea agera ptr un simplu vanator[doar asa un pic ma umflu si eu in pene acum,nah!!:D],asa ca m’am razgandit si am ajuns sa fiu un copac,dar si asa as fi sfarsit rapid ptr ca oamenii infrigurati m’ar fi taiat ptr foc…si uite asa am ajuns la concluzia ca doar ca om traiesc mai mult pe aceste meleaguri stravechi dar in continua evolutie,sau nu…
Scuze pentru disparitia subita in zilele astea,insa nu vreau sa insir motivele ca scuza.
<<Hai sa dam mana cu mana toti cu inima romana,intre noi sa nu mai fie ,decat pace si armonie..>>
Ce sa scriu?Ce sa scriu?
Pai avand in vedere cat e ceasu’(23:56),ca un “copchil cu soseta”(fiindca mai nou asa se numeste fesul meu ca de!,dragii mei prieteni-care au comentat-or fi crescut doar in casa) m’am gandit sa scriu despre…despre:-”…hai despre cum ma simt eu acum,in data de 16 octombrie 2009,cand ma gandesc la acea zi de februarie cu toata “batranetea” ce vine dupa ea.Ma ia grija cate griji o sa am parca de atunci.Si nu ma prea inteleg.Adica sunt constienta ca nu o sa ma schimb prea mult,insa acel gand ca nu o sa mai fiu minora fara amenzi intregi(n’am nicio amenda la activ pana acum si ma laud!na!),ca nu o sa ma mai gandesc ca acel plod care imi indulceste ochii e mai mic si ca o sa fiu bagata la intunericul tata ptr pedofilie daca nu mi’i stapanesc,ca doar inima nu stie cati ani are la prima vedere nu? ,in cel mai rau caz>:),ca nu o sa mai am parte de atata “libertate in exprimare”,o sa fiu trasa la raspundere direct ptr prostioarele mele O:-)…Si nu in ultimul rand:”Ai 18 ani,comporta’te ca atare!”
Mda…in fine…tot eu o sa fiu,adica asa imi propun:sa nu ma schimb prea mult.Bine,doar un piculet:D.pot,pot?Si cam am dat’o iar in damblageala.Mi’e somn,Clar!
Hai “un mare stranset de mijloaca”![azi am avut ceva cu imbratisarile si inca as mai avea nevoie:03]
Suflet usor,puisor,tu cel ce citesti amu!
Dimineata dincolo de fereastra,noapte dincolo de ochii mei…De ce?Tocmai a fost intrebata daca vrea ceva.Nu vrea nimic in dimineata asta fara rasarit.Fara vlaga ii sunt cuvintele din degetele’i.Fara ghearele sufletului ei,cuvintele din degetele suflatoare de viata,sunt goale.Dar spera.Si spera ca va fi soare in ochii sai…ca rima ploii va fi venita cu suflarea’ti pe gatu’i…
Adio rasarit de zambet,
Adio pas de umbra,
Adio zambet de copil…
o privire lucie s’a dus.
O adiere de speranta
Curge lin pe’o lacrima’n nuanta gri
adanca ochilor ei.
Cu dorinta acum cere.
cere nimic,insa iubire
Nu costa,dar nu primeste.
Clar!Am luat’o rara8-}!
Pe langa faptul ca sunt codata la scoala si ma numesc 11526,acasa au inceput sa ma strige pe celalalt nume:-L…Nu ti’l zic si pace!…Cred ca raspund la atatea nume incat intrec orice specie umana si pe cel mai nobil…sau ma rog pe cel cu mai multe nume8-|…Fratilor ma chiama CRISTINA[si daca e prea lung imi poti spune CRISU] si atat!!!!
*Zilele trecute am fost ca tot omu la biblioteca pentru a restitui cartile imprumutate acum ceva timp in urma[nu alea din articolu ala,ci altele].Ghici ce?Am dat,asa din plictiseala,peste o carte,mai degraba album cu poze ale vechiului Galati.Vreau sa va spun ca atunci am avut o revelatie cam des in ultima vreme:)))!NU m’am nascut in epoca potrivita!!!Imi place atat de mult sa privesc vechiul Galati fara atata asfalt,chiar si in Gradina publica in puii vecinei,fara atatea cladiri inalte,moderne construite pe langa unele din acele timpuri.Apropo de asta,nu mai stiu in ce tara,nu se construiesc cladiri cu o arhitectura moderna,sau un model diferit fata de cele existente deja de multa vreme in imprejurimi.Oricum e placut macar sa iti imaginezi o clipa ca traiesti in acele vremuri…
Cel mai iubit dintre pământeni
de Marin Preda
De abia am terminat al treilea volum şi mă uit cu jint la el cum stă tăcut pe raft…”Cel mai iubit dintre pamanteni”este scris cu dragoste,melancolie de Marin Preda căci aşa am simţit citind rând după rând viaţa unui om “fumat”,care a trecut peste toate cu capul sus neţinând cont de ce muncă face:profesor de filozofie sau deratizator.
Am terminat romanul şi mă simt întreagă,mi-a plăcut atât de mult încât simt cum toate rădăcinile mele au fost saturate de vorbe mari şi concepţii dierite,dar totodată îmbinându-se cu ale mele.
E interesant cum un scriitor se poate implica atât de mult în viaţa personajelor sale ajungând la a te face să crezi că eşti în jurul lor,în oglindirea umbrei lor pe foaie…
După părerea mea “Cel mai iubit…” este un roman complex în care se tratează toate temele literare.Cel mai mult m-a captat viziunea asupra perioadei comuniste deoarece am făcut cunoştiinta cu un regim nou,un stil de viaţă diferit cu mult faţă de cel în care gravitez acum.
Se spune că din greşeli învăţam şi iată cum terminând acest roman am învăţat că încredere nu pot avea nici în mine măcar pentru că”un om nu e ceea ce cred alţii despre el că este.Ba chiar câteodată e cu totul altceva.”
“Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: “să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci şi acela să nu ştie.”Citind fragmentul acesta am descoperit că oricât de puternică aş fi,dacă nu sunt şi cu un pas înainte în ceea ce priveşte gândirea pot fi eu cea care are de pierdut.
Deşi mi-a plăcut enorm de mult acest român pot spune că în ceea ce priveşte păcatul,aşa cum îl vede autorul,am o concepţie diferită şi nu sunt de acord cu afirmaţia:”Cine nu ştie ce e păcatul, nu înseamnă că e un sfânt, ci un neputincios: nu-l săvârşeşte fiindcă nu e în stare, nu fiindcă are credinţa puternică.”Păcatul,aşa cum îl văd acum,e un act făcut din curiozitate,inconştient,nu din neputinţă.Poţi fi capabil de a păcătui însă credinţa ar trebui să fie desupra curiozităţii.Dar cum ”viaţa unui om e un nesfârşit şir de erori”păcătuim şi fără să ne dăm seamă şi fără să fim curioşi.
“E plăcut şi îndrăzneţ să gândeşti, dar dacă gândirea nu duce la acţiune, ce rost mai are?”sunt de acord cu acasta replică,cel ce nu îndrăzneşte să acţioneze în loc să stea să viseze,să se amăgească într-o lume fictivă creată de el.Mă regăsesc în această observaţie pentru că la fel,consider că a spune ce gândeşti te face un om mai bun,mai rău,însă vei şti mereu că eşti unic şi că nu mereu greşeşti.
Am tot încercat să definesc fericirea însă niciodată nu îmi atingeam apogeul aşteptărilor,dar iată cum Preda,un scriitor important în literatură română a dat o definiţie care mie una îmi place şi mă face să simt că nu trăiesc doar eu,în trecutul prezent:”fericirea nu are istorie, fiindcă istoria nu poate ieşi din veşnica surpriză pe care ţi-o face fiinţa iubită prin însăşi existenţa ei.”si că important este să fie cineva lângă tine ce te face într-un mod plăcut să crezi asta.
Şi în final”dacă dragoste nu e,nimic nu e”a închis scena cu ropote de mulţumire sufletească.
O noua dimineata imi intra in pori,o simt rece .Ma cheama,ma strange in bratele’i calde….Dar mi’e frig…si zambetul mi’a inghetat…de ce?… Suflarea’i nu mai e,nu o gasesc si o strig.
Insa fara raspuns ma chircesc si plang…
[nu am uitat de voi,doar timpul e incapatanat si nu ma lasa sa scriu mai mult...]
Da…stiu ca stii ca azi e joi insa voiam sa iti aduc aminte.Doar asa,sa stii ca maine e vineri si se termina prima saptamana de scoala.Da.Acu poti rade ca sunt doar o alta eleva care nu are ce face dupa ore si ca pierd vremea spunand lucruri tampite,insa prima saptamana din anu’asta scolar a inceput sa imi fie dor de acele zile plictisitoare de vara cand muream de cald sau cascam uitandu’ma la monitoru’ala lipsit de vlaga…:-<…
Apropo cred ca intelegi de ce nu mai frecventez lumea electronica,iar daca nu sa stii de acum ca in timpul saptamanii nu am acces nelimitat la comp…drept pentru care du’mi doru’ iti doresc(respectiv multumeste’i lumiii in care traim ca mai scapi si tu asa de mine,din cand in cand,mai des)!
O zi buna in continuare!Sper sa nu te fi impiedicat prea tare bloguletzul asta al meu;;).
…mai vorbim in week’end:D….
M’am molipsit cu o melancolie acuta care nu imi va trece cred decat dupa ziua de duminica…Oare de ce?Nu pot pune capat.Nu pot spune.Nu pot decide.Nu pot face ceva.Nu pot sugera mai mult.Nu pot marturisi.Nu pot iubi.Nu pot zambi.Nu pot vorbi mai mult.Nu pot spune ce simt.Nu POTTTT!!!! ….cred ca voi plange:|….asta sigur pot acum….:-L…
Si ma intreaba si nu ii pot raspunde…As vrea,dar nu pot…ar trebui,dar nu pot…as vrea,dar…nu pot.oare nu mai sunt “doamna Zambareata”,”domnule doctor nebun”?
